Tu ce știi despre tine? Ești o persoană în timp sau prin timp? Te-ai gândit vreodată că te raportezi la Linia Timpului tău în funcție de modul în care aceasta este organizată în raport cu corpul tău?
Timpul, sau mai specific, modul în care o persoană are organizată linia timpului, precum și modalitatea în care stochează amintirile sunt elementele cheie în descoperirea și înțelegerea personalității unei persoane. Studiind aceste criterii, Tad James a creat tehnica Time Line Therapy® și ulterior a scris cartea “Time Line Therapy and The Basis of Personality”.
Amintirile, deciziile, experiențele bune sau rele care s-au întâmplat de-a lungul vieții sunt colectate, înmagazinate și rechemate, astfel determinându-se modul în care ne vom comporta în mediul în care trăim.
Această înmagazinare a amintirilor va determina atât modul în care experiențele noastre ne afectează viața, cât și modul în care percepem timpul.
O întrebare care poate să apară este cum și de ce organizarea timpului îi servește pe unii, iar pe alții îi poate distruge? Deși existent doar în prezența materiei, o definiție mai abstactă a timpului este: “timpul este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune, (după toate cercetările) ireversibilă, din trecut, prin prezent, spre viitor”.
Am observat că unii au timpul de care au nevoie, în timp ce alții nu-l au niciodată. Unii oameni sunt organizați, alții dezordonați, așadar modul în care oamenii percep timpul, va determina multe din comportamentele lor. De asemenea, tot datorită modului în care o persoană se raportează la timp va atinge obiectivele pe care și le stabilește sau nu.
Un alt aspect interesant este că gândurile noastre au tendința să vină din aceeași direcție în relație cu corpul când ne gândim la evenimentele trăite în trecut. Când ne gândim la ceva în viitor, gândurile noastre se îndreaptă în altă direcție și de cele mai multe ori, chiar opusă celor din trecut.
Este impresionant și faptul că la urma urmei prezentul nu există, așa cum nu există „zero”. Prezentul este un moment infinitezimal de tranziție între trecut și viitor, este în permanentă mișcare în paradigma ”timpului”. Așadar, nu putem trăi prezentul, pentru că gândurile care produc acțiunile noastre sunt fie în trecut, fie în viitor.
Totuși, e bine să facem diferența între trecut și viitor, pentru că în felul acesta putem percepe trecerea noastră prin viață. Pentru moment vom considera că trecutul este organizat în așa fel încât să facă diferența când îl comparăm cu viitorul care nu s-a întâmplat încă. Doar pentru moment, pentru că acest aspect este valabil doar în lumea materială.
Vom vedea mai târziu că subconștientul nu ține cont de această organizare, pentru ca noi să fim mulțumiți cu faptul că diferențiem trecutul și viitorul, chiar dacă aceasta se produce la nivel subconștient.
Dar acum cred că toți facem diferența între trecut și viitor și aceasta datorită modului în care aceste amintiri sunt organizate în noi. Aproape toată lumea înmagazinează evenimentele într-un mod linear, dar direcția acestei linii va determina diferențele dintre oameni.
Edward T. Hall a spus că simpla abilitate de a face diferența dintre un eveniment real și unul amintit sau creat este necesară supraviețuirii noastre. În cartea sa „Dansul Vieții”, Edward T. Hall definește cele două feluri de percepții ale timpului:
Timpul Anglo-European s-a născut în timpul revoluției industriale. Când s-au construit fabricile, mașinile erau pornite la ora 9:00 fix și oamenii trebuiau să fie la locul lor de muncă în acel moment.
Apariția liniilor de asamblare în serie a dezvoltat noțiunea și percepția timpului prin secvența precisă a modului în care trebuiau să se întâmple lucrurile, pentru a putea obține un produs predictibil. Revoluția industrială, prin concepția sa secvențială de la stânga la dreapta sau vice-versa, a dezvoltat gândirea secvențială a evenimentelor care în ziua de astăzi pare absolut normală.
În concepția Anglo-Europeană, când avem o întâlnire la 9:00 și următoarea la 10:00, întâlnirea are loc pentru o oră. În acest concept, la ora 10:00 vom termina întâlnirea indiferent dacă am terminat sau nu ceea ce aveam de făcut. Ne vom programa o altă întâlnire să completăm ce a mai rămas, însă acum ne ocupăm de întâlnirea programată în prealabil.
Timpul Arabic-Oriental și, în general țările cu climate mai calde, implică noțiunea timpului similară cu acum și, așa cum am observat mai înainte, „acum” nu poate fi perceput în mod finit. Aici nu există trecerea timpului. La ei o întâlnire stabilită pentru ora 2, poate începe la 2:30 sau 3 sau 4, când ajungem să ne vedem. Dacă sunt mai multe întâlniri planificate în ziua aceea, s-ar putea ca toată lumea să fie prezentă în același timp, să se discute subiecte variate și fiecare va pleca atunci când va crede că și-a încheiat subiectul, s-a plictisit să aștepte sau nu-l interesează deloc ce au avut de discutat ceilalți.
În Mexic, „maṅana” literar este tradus „mâine”. Însă în conceptul lor înseamnă „sub nicio formă n-o să se întâmple nimic din ce am covenit în cursul zilei de astăzi!”. Maṅana poate fi mâine sau peste trei săptămâni, adică oricând în viitorul nedefinit. Și mâine este „maṅana”, dar și peste un an este același „maṅana”.
În concepția arabă, la o întâlnire „personală”, chiar dacă te aștepți să fie prezentă o singură persoană, poți să ai surpriza să te întâlnești cu 10-20 oameni.
Noi percepem trecerea timpului prin schimbările care se petrec în mod „normal” în lumea materială din jurul nostru. Unii o percep ca o schimbare de la zi la noapte și vice-versa, într-o succesiune continuă infinită. Alții urmăresc schimbările anotimpurilor, ale anilor, cum cresc florile, plantele, iarba, animalele de casă, copiii vecinilor, cum ruginește sau se uzează mașina, cum se schimbă vremea și multe alte fenomene, care reprezintă un fel de acumulare sau pierdere materială.
Timpul mai poate fi interpretat ca o spirală nesfârșită în universul material prin care se percepe o anumită schimbare. O altă observație poate fi făcută prin urmărirea timpului în diferențele de fusuri orare. Analizată cu atenție, semnalează relativitatea timpului și elimină concepția de unitate de măsură de referință fixă și unică. Această referință rigidă este dată de ceasul pe care-l purtăm la mână sau pe care îl urmărim pe ecranul telefonului.
Oricum ar fi, la urma urmei este percepția cu care observăm timpul. Aceasta este unică și foarte personală.
Timpul definește universul material, dar și semnificația evenimentului prin interferența sa cu spațiul, care este definit de materie. Expresia trecerii timpului a condus civilizația să inventeze calendarul.
Acum să considerăm conștiința umană care este caracterizată de trecerea timpului printr-un spațiu definit unde procesul acestei interferențe devine „punctul tău de vedere”. Această interferență definește calendarul, care este centrul absolut al oricărei civilizații.
Civilizația noastră nu s-ar descurca fără calendar și comerțul ar fi paralizat fără această unitate de timp esențială comunicării, sincronizării și asigurării elementelor vitale care suportă viața pe această planetă. Oricât ni s-ar părea de „normale” aceste aspecte, influența lor asupra activităților și sănătății este imensă și în mare parte necunoscută. Fără el n-am avea STRES și cu el nu știm cum să-l folosim eficient.
Expresia lingvistică asupra modului în care gândim și ne exprimăm în legătură cu timpul este descrisă de unii oameni chiar în conversațiile lor: …îți vei aduce aminte de asta și vei râde… sau… pune-o în urma ta și uită de asta… sau… timpul este de partea mea …
Ce „înseamnă” aceste expresii și gesticulațiile care le însoțesc?… nu sunt doar simple metafore, ci în mod literar, reprezintă componenta unei experiențe de viață.
Pentru varianta Anglo-Europeană vom da definiția „prin timp”, pentru cea Arabă-Orientală vom folosi „în timp”.
Marea majoritate a oamenilor vor putea defini direcția trecutului și a viitorului din întrebări direcționate asupra conștientizării acestora. Pe cei care însă au dificultăți îi vom întreba despre amintiri secvențiale în timp, 10, 5, 3, 1 an, luna trecută, săptămâna trecută, ieri, până vor putea recunoaște direcția trecutului, apoi vom repeta același lucru cu cele din viitor.
Cei care sunt prin timp, când utilizează vederea periferică, pot vedea toată linia timpului, din trecut până în viitor, undeva în fața lor. Aceste persoane observă trecerea timpului, linia lor este continuă, fără întreruperi. Ei percep „durata” timpului.
Pentru aceștia amintirile sunt de obicei disociate. Cu cât sunt mai departe de prezent, cu atât disocierea este mai puternică. Ei se gândesc „la rece”. Organizarea amintirilor acestora sunt secvențiale în timp. Ei pot percepe „valoarea” unei terapii prin durata timpului alocată acesteia.
Ei vor cere cât mai mult timp posibil pentru banii plătiți. Pentru ei echivalența complexă a timpului și a banilor este foarte importantă. Timpul înseamnă bani. Sunt foarte punctuali și „ofensați de-a dreptul” dacă întârzii 5 minute și nu ai ceasul „calibrat” la secundarul ceasului atomic universal.
Cei care spun „timpul este de partea mea” au linia timpului „prin timp”. Trecutul pentru ei reprezintă o referință permanentă. E bine să aibă numai amintiri pozitive în trecut cu o astfel de referință permanentă. Dacă o persoană „prin timp” are amintiri negative în trecut, prezentul lor va fi dificil și negativ datorită referinței de evaluare permanentă pe care o face față de trecut.
De multe ori au probleme să acceseze evenimente specifice, pentru că pot integra multiple evenimente similare în cadrul unui gestalt, având astfel dificultăți de asociere cu o amintire specifică și să recheme emoțiile din aceasta. Contabilii care sunt „prin timp” fac o treabă formidabilă în a fi la zi cu contabilitatea.
O persoană „prin timp” va sta într-un program conform planificărilor prealabile și va fi mai stabilă la locul de muncă. Poate avea o dificultate mai mare de a fi „aici” în prezent decât o persoană „în timp”. Ei vor avea mari dificultăți să funcționeze într-un mediu haotic.
O persoană „prin timp” va spune: „planifică-ți timpul și respectă programul stabilit”. Aceste persoane au metaprogramul de judecător, prin urmare vor judeca tot ce se întâmplă în mediul lor.
Persoanele „în timp” au remarca favorită „te vei distra când te vei gândi la asta…”, „lasă-ți trecutul în spate”. În schimb, dacă o persoană prin timp a avut un eveniment neplăcut în trecut, nu se va putea uita la acesta să râdă de el, pentru că amintirile lor sunt chiar în fața lor în fiecare moment când se gândesc la ele. Cei în timp, când accesează amintiri din trecut, le recheamă și se asociază în ele, instantaneu.
Dacă o persoană „în timp” își amintește de un eveniment interesant, rămâne agățată acolo și poate să mai treacă o oră, fără să-și dea seama de trecerea timpului.
Dacă întârzie 15 minute și este conform standardelor sale, nu-i pasă și nici n-o să-și ceară scuze. Dacă tu întârzii la o întâlnire cu o persoană în timp, ești considerat a fi „rezonabil…”. Dacă nu apari deloc, nu se vor impacienta, nici n-o să observe că nu ești acolo, vor uita ușor de faptul că aveau o întâlnire cu tine.
Ei sunt „aici, acum”, pentru că trecutul, prezentul și viitorul, toate sunt drept în fața lor. Le place să „fii aici, acum” pentru că sunt permanent asociați în emoțiile evenimentelor pe care le trăiesc sau și le amintesc din trecut și viitor.
Pot sta focusați în orice eveniment haotic. Se pot duce în trecut și pot să stea acolo, pentru că sunt permanent asociați. Dacă au amintiri cu emoții negative în trecut, pot ajunge ușor în stări depresive.
Dacă nu s-au ținut de cuvânt vor spune „asta n-am fost eu” sau „n-am fost eu însumi”. În terapie pot avea altă problemă în fiecare săptămână.
O persoană în timp se raportează și la muncă și la joacă la fel, astfel confundându-le foarte ușor. Ei trăiesc o viață mai dezordonată, spontană, flexibilă, fără concluzii, veșnic deschiși pentru alternative și schimbarea direcției în care se duc.
Nu-și fac planuri, ci o „iau așa cum vine…”, adaptându-se ușor situațiilor de viață cu care se confruntă. Sunt persoane care „percep” mediul și au nevoie de alternative, fără concluzionări precise.
La cursul nostru de Practician NLP dezvoltăm pe larg acest subiect, descoperim linia timpului fiecărui participant, învățăm cum să o schimbăm atunci când avem nevoie să fim punctuali și să ne respectăm termenele stabilite sau când vrem să ne relaxăm și să uităm puțin de ceas.
Acesta este doar un prim pas. Vom învăța cum să descoperim și să eliminăm cauza rădăcină a evenimentelor, a emoțiilor, a deciziilor care ne limitează și multe altele în plus.
Pe curând.